Mă gândeam să vă urez și eu ca tot omu’ un an nou fericit! Apoi m-a lovit realitatea…așteptărilor greșite. Câtă greutate au cuvintele…pentru a milioana oară mi se trage semnalul de alarmă al greutății vorbelor. Dacă îmi urezi an nou fericit, musai să se și petreacă, nu? Că doar mi-o spun toți cunoscuții…Și dacă se dovedește că în acest an am resimțit personal mai multă nefericire decât fericire….atunci ajung ca mulți care ”urăsc” sărbătorile?! Hm…nu vreau sa urăsc nimic… Poate că o spunem din reflex, cu siguranță că dorim celuilalt binele și fericirea. Dar de unde să știu eu cu adevărat ce înseamna asta pentru tine?! De unde să știu eu, urătorul de plugușor binevoitor, că viața ta are nevoie de ceea ce numesc eu -în accepțiunea mea – FERICIRE? Poate vieții tale îi trebuie liniște, poate îi trebuie agitație ca să simți că trăiești… Uneori mai întreb oamenii la final de parcurs împreună : ce să îți urez acum pe final? …unul n -a fost să spună urează-mi fericire…Dar am auzit câteva: urează-mi sănătate, succes la x examene, să mă împac cu gagica….etc (mic auto-exercițiu: tu ce ai răspunde cuiva care te întreabă onest: ce îți dorești să îți urez să ți se împlinească? ). Îmi vine în minte bătrânica din istorioara proverbială care stă la margine de drum și vine codependentul și una două mi ți-o înșfacă și mi ți=o duce pe cealaltă parte….că așa crede el ca avea nevoie femeia….dar n a făcut decât să-i dea de furcă la întoarcere…căci ea biata nu voia să traverseze…
Ce o însemna de fapt fericirea asta mult urată? A vrea sa fiu fericită non-stop este pentru mine o eroare de așteptare, eroare de sistem. Nu mai acesta este scopul final…a fi fericită așa cum îmi imaginam eu fericirea ca o stare bine definită de bine și plutire emoțională… Ne e dată și ea…dar nu este scopul suprem firesc acela de a exista exclusiv în acea stare. De toate ne sunt date: fericire, tristețe, angoasă, bucurie, excitare, iritabilitate, furie, veselie…

”Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele” (A. Păunescu)

Da, știu…par aducătorul de vești proaste, sau cel care sparge petrecerea Nu-i nimic. Realitatea vieții pământene ne arată zilnic că nu este firesc a atinge starea aceea ”nirvanoidă” de ”fericire” permanent. Viața, Puterea Superioară, noi înșine ne pune/punem în situații provocatoare emoțional. Avem de gestionat, volens-nolens situații de o paletă coloristică totală. Indiferent de urările de fericire ale întregului leat pentru noului an….
Astfel că…am decis să vă/îmi doresc un 2018 asumat și prezent clipă de clipă, TRĂIT !în sensul de a fi acolo în acel moment de ”hic et nunc” (aici și acum) așa cum ne e dat! Căci de cele ale vieții nu putem cu adevărat fugi, eventual le amânăm cu un preț mai mare decât am fi plătit inițial. Căci toate care ne sunt date, plăcute sau neplăcute, dorite sau nedorite, ne sunt ”bine” date, sau cu scop, cu utilitate. Avem de crescut de acolo. Avem ceva de luat, ceva de învățat… Experimentat pe propria-mi piele, timid e drept, dar totuși pe încercatelea:) îndrăznesc să vă urez a TRĂI 2018 fiecare zi la timpul ei!

La mulți ani…așa cum vi-i doriți voi!

A voastră

Andi Veres