Aprilie este luna conștientizării chestiunilor legate de consumul de alcool și înțelegerii alcoolismului. Alcoolismul este o boală care afectează întreaga familie. Persoana căzută în șanț și murdărită de noroi și alte fluide interioare sau cea despre care se spune că ”deschide și închide” crâșma nu sunt singurele imagini reprezentative ale bolii alcoolismului, de aceea mulți care consumă compulsiv la adăpostul propriei case, sau a biroului, sau chiar a propriei familii care ascunde de regulă consumul, nu își pot identifica problema.

Pentru că nu seamănă cu ceea ce cred ei că este alcoolism. În același timp nici familiile nu își pot identifica propriul comportament codependențial și trăiesc cu impresia că luptă să salveze alcoolicul…adică faptul că în ciuda luptei pe care o duc împotriva consumului membrului dependent al familiei comportamentul lor ”de responsabilizare și corectare sau salvare” a bolnavului din ghearele alcoolismului nu fac decât să întrețină mai mult boala. Se știe bine deși se ignoră uneori faptul că dacă vrei să întreții o situație defectuoasă sau nesănătoasă nu trebuie decât să lupți cu ea… Dacă ar fi să sparg cu toată forța din mine un mit puternic propagat ar fi acela că alcoolismul este un viciu, că nu trebuie decât să vrei să renunți… Nimic mai greșit. Nimeni nu s-a trezit într-o zi și a decis ”De azi vreau să fiu alcoolic”. Este boala care se insinuează parșiv și te face să crezi ca ești ok pentru că și alții beau, pentru că ” o bere n-a omorât pe nimeni”, ”pentru că așa-s bărbații” sau daca sunt femei ”nu știe nimeni”, sau orice alt gând salvator al consumului. Doar că în ADN-ul alcoolicului nu există linkarea aceea care să permită procesarea corectă a alcoolului în sânge… Deci da…este boală din toate planurile, bio-psiho-spiritualo-socială. Și da.. în ADN. Și da…în familie. Toată familia e afectată chiar dacă ”beau din banii mei”.

Dacă ar fi să pot resemnifica anumite cuvinte aș modifica semantica acestui cuvânt: alcoolic…dintr-o vorbă aruncată la supărarea neputinței de a opri consumul cuiva, din tonul negativ atașat în semnificarea bolii. Aș pune emfază pe boala din cuvânt și din situație. În același timp simt nevoia să spun că nu toți cei care consumă alcool sunt alcoolici. Dar cei care sunt…știu despre sine că au o problemă chiar dacă aleg să rămână în ea. Alcoolismul nu este despre cantitate ci despre felul în care consumi. Despre control… Nu sunt suficiente rânduri și pagini pentru a acoperi tot subiectul alcoolismului. Nu putem salva pe cine nu se vrea a fi salvat (nu doar din alcoolism). Nu putem smulge cu adevărat pe nimeni din ghearele alcoolismului. Nu putem trăi viața nimănui în locul acelei persoane. Nu putem fi fericiți pentru altcineva decât noi înșine. Nu putem umple golurile altuia. Dar putem face totuși lucruri pentru a ajuta cu adevărat. Putem transmite mesajul recuperării, putem vorbi despre existența șansei iar apoi lăsa să o acceseze. Pentru cei care sunt credincioși ne putem ruga pentru bolnav în același timp și pentru noi înșine. Pentru cei care nu sunt credincioși putem încuraja, putem fi alături în mod sănătos.

Pentru cei care judecă alcoolicul sau îl iau în derâdere putem gândi de cine râdem de fapt, pe cine judecăm cu adevărat?! Pentru familiile alcoolicilor …îi putem susţine să caute resursa lor de recuperare din efectele bolii alcoolismului. Pentru toți care sunt parte din lumea aceasta în care se consumă alcool există ceva de făcut. Şi pentru toţi există şansa recuperării. Poți și tu transmite mesajul că există șansă de recuperare! Lucru pentru care deja îți mulțumesc! ”Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, atunci întâlneşti un erou.

În el pândeşte duşmanul adormit. Acest om rămâne împovărat de slăbiciunea sa şi îşi continuă drumul printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate care se crede îndreptăţită în ignoraţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior fiindcă îndrăzneşte să înoate împotriva fluviului de alcool. Să ştii însă: El este un om excepţional!” Friedrich von Bodelschwingh